Cristian Lungu, PMP Cluj: “Europa din inima Clujului meu”

Aderarea României la Uniunea Europeană a schimbat în bine ADN-ul Clujului. Dintr-un bastion al prostului gust, în care culorile naționale erau afișate pe coșurile de gunoi sau pe pavaje, Clujul a devenit un oraș european al cărui profil socio-cultural se apropie mai mult de cel al Parisului sau Bruxelles-ului decât de cel al altor orașe din Europa de Est, după cum arată un studiu de acum câțiva ani realizat de Institutul Intercultural din Timișoara. Sau, altfel spus, Clujul a devenit un oraș occidental și prosper, locuit de oameni liberi și demni, pentru că a știut să îmbrățișeze cu mintea și cu inima ceea ce are de bun de oferit Uniunea Europeană.

La ceas aniversar, așa cum este cel din 9 mai, Ziua Europei, este bine să facem un bilanț și să vedem ce a însemnat aderarea la Uniunea Europeană. Cu onestitate, acest bilanț nu este un omagiu adus Uniunii Europene, care trebuie să își regăsească rădăcinile sale creștin-democrate pentru a-și reclădi viitorul. Și nu este nici un omagiu adus celor care administrat proiectele europene din Cluj, pentru că sunt multe lucruri care ar fi putut fi făcute mai bine și mai repede.

Însă cifrele ne arată că trăim cea mai prosperă și cea mai pașnică perioadă din istoria noastră ca națiune. Este o realitate pe care nimeni nu poate ignora, nici măcar cei care se vopsesc în patrioți și denunță ceea ce ei denumesc dictatura Bruxelles-ului.

Dacă ne uităm strict la fonduri europene, România a profitat din plin de pe urma apartenenței la Uniunea Europeană. Dacă facem diferența dintre ceea ce a încasat și ceea ce a plătit la bugetul comunitar, rezultă un profit net de 30,4 miliarde de euro. Cu acești bani a fost modernizat transportul cu tramvaiul din Cluj, a fost construită Baza Sportivă Gheorgheni, a fost modernizat Parcul Central sau au fost restaurate clădiri simbol, precum Cazinoul sau Bastionul Croitorilor, transformate în centre culturale.

Investițiile străine directe din România se ridică la 36 de miliarde de euro. Printre acestea se numără și investițiile care au scos economia Clujului din criză, după plecarea Nokia. Așa ar fi investiția de 77 de milioane de euro realizată de Bosch sau cea de 50 de milioane de euro realizată de DeLonghi, ambele în Parcul Industrial Tetarom III din Jucu. Să ne amintim și că proiectul Tetarom nu ar fi existat fără fonduri europene.

Totalul remitențelor, adică al banilor trimiși acasă de românii plecați la muncă în țările Uniunii Europene este de 32 de miliarde de euro. Cu acești bani mulți dintre tinerii de azi au putut să rămână la școală, să își clădească niște cariere oneste și muncească în industrii competitive precum IT-ul. Azi, la Cluj, muncesc peste 20.000 de specialiști în producția de software care își exportă munca în Uniunea Europeană, iar unele companii care produc software la Cluj au devenit, la rândul lor, companii internaționale. AROBS Transilvania Software este un bun exemplu în acest sens.

Toți acești factori au dus la creșterea salariului minim pe economie de la 330 de lei în 2006 la 2.080 de lei în 2019. Pensiile și alocațiile pentru copii au crescut într-un ritm asemănător.

Aderarea la Uniunea Europeană a schimbat și viața socială și academică a Clujului. Azi, clujenii pot să călătorească și să muncească unde vor în Uniunea Europeană, fără restricții. Desigur, eu vreau ca tinerii Clujului să muncească acasă pe salarii bune, să își crească aici copiii și tot aici să se bucure de părinți. Clujul însuși a atras mii de studenți străini. Comunitatea academică franceză din Cluj este, potrivit Ambasadei Franței în România, mai numeroasă decât cele din Varșovia, Budapesta sau Viena. Universitățile clujene oferă studii de calitate în română, maghiară, germană, engleză și franceză.

Și exemplele pot continua pe multe, multe pagini. Aceasta este Europa din inima Clujului meu.

La mulți ani, Cluj! La mulți ani, România! La mulți ani, Europa!