Steinar Lone: “Din secolul 19, noi nu ne mai batem nici câinii”

Cazul Bodnariu ia amploare. Marți, președintele Iohannis și premierul Cioloș au reacționat pentru prima dată de când autoritățile norvegiene i-au luat pe cei cinci copii ai familiei româno-norvegiană. Publicul a fost împărțit în două tabere. Pe de o parte sunt cei care consiseră că metodele de corecție aplicate copiilor, în general în Balcani, sunt sfinte, de cealaltă parte sunt cei care se opun categoric oricărei pedepse fizice.

Din cea de a doua tabără face parte și Steinar Lone, singurul traducător de literatură română din Norvegia. Acesta a declarat pentru jurnaliștii republica.ro că “din secolul 19, noi nu ne mai batem nici câinii”.

Norvegianul care a petrecut un an în România în anii comunismului, “timp suficient cât să aibă dosar la Securitate”, pedepsirea unui copil i se pare inumană și se întreabă de unde “vine această violență împotriva copiilor, mai ales în Balcani”.

„Nici părinții mei, nici eu nu am primit niciodată o pedeapsă fizică. Bunicul meu din partea tatălui s-a născut în anul 1875, iar bunica, în 1877, și ei nu au pedepsit niciodată copiii fizic”, spune acesta pentru republica.ro.

Lone povestește că cea mai “grea” pedeapsă pe care o putea primi de la părinți era aceea de a fi trimis la culcare devreme, “dar nu s-a întâmplat niciodată”.

Traducătorul este de părere că locuitorii din Balcani apelează prea des la violență în cazul copiilor.

“E mult prea multă violență. Cred că Norvegia este un colț foarte liniștit al Europei, a fost o țară săracă, nu prea am avut nici nobilime, nu am avut conace, nu am avut boieri. Și, poate, de aceea, o țară mai egalitară a dezvoltat această atitudine”, spune Steinar Lone.

„Am citit acum, nu mi-am dat seama înainte, că 60% dintre părinții din România încă folosesc pedepsele fizice. M-a mirat. Este un curent de violență și violență verbală. Societatea românească s-a dezvoltat enorm în 27 de ani, dar ideile încă există”, adaugă acesta.

Ziarele norvegiene sunt pline de sfaturi mai mult sau mai puțin științifice ale psihologilor despre creșterea copiilor.

Am un frate care are doi băieți, care acum sunt mari. El le explica, dacă făceau vreo criză. „Ai dreptul să fii supărat, dar când ești supărat, nimeni nu vrea să fie cu tine”. Dacă vorbești cu el, copilul înțelege”, explică traducătorul despre cum se face educație în familia fratelui său.

Totodată, acesta spune că, dacă școlile din Norvegia suspectează că există acasă un abuz la adresa unui copil sesizează Protecția Copilului care, la rândul său, mai au un interviu cu profesorul care a transmis suspiciunea, se duc acasă, fac o cercetare, fac un interviu.

“Dar sunt psihologi nu doar pentru copii, ci și pentru adulți. Ei încearcă întotdeauna un dialog. Și, bineînțeles, că dacă este o familie din altă țară, cineva foarte strict, care le spune „să nu vă amestecați în treburile mele”, poate merge într-o direcție greșită. (…)Dacă ți-a lovit copilul o singură dată, nu îți va fi luat copilul, nu vei ajunge în închisoare. Dacă insiști că „e copilul meu, fac ce vreau”, atunci e altceva”, adaugă acesta.

În presa străină, au apărut acuzații ale mai multor familii de imigranți care spun că Protecția Copilului din Norvegia vine în familii și ia copiii pe baza unor motive cel puțin discutabile, cum ar fi religia.

“Se pare ca domnul Bodnariu a spus că este o persecuție religioasă, dar nu poate fi adevarat. Avem foarte multe școli confesionale în Norvegia, 100-130 de școli confesionale creștine, care sunt susținute de statul norvegian”, spune Steinar Lone.

Steinar Lone este singurul traducător de literatură română din Norvegia. A învățat limba română în facultate și a petrecut un an în România în anii comunismului, timp suficient cât să aibă dosar la Securitate – însemnări puerile scrise de șoferul de atunci al Ambasadei care informa autoritățile comuniste despre drumurile și întâlnirile avute de cetățeanul străin.

A tradus în norvegiană cărți semnate de Camil Petrescu, Gellu Naum, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu și a fost distins fost distins în 2009 cu Premiul Criticilor Norvegieni pentru Literatură pe anul 2008, pentru traducerea romanului Orbitor. Aripa stângă, de Mircea Cărtărescu.